Cateva motive pentru alegerea profesiei de “Psi”
de Razvan Pleteriu

Cateva motive pentru alegerea profesiei de “Psi”- sau despre “sindromul celui care vrea sa ajute”.

Nimeni nu stie mai bine decat ca psihoterapeutul insusi ca alegerea unei profesii reprezinta un act complex, adica depinde de efectul conjugat al unor motivatii, identificari si elaborari diferite ale conflictelor si ca exercitarea unei profesii contine si ea o multitudine de gratificatii si posibilitati de aparare.

Gauri de constiinta sau experimentul Geneva

Pentru unii, lumea este un loc rau, al terorii, al vestilor proaste, al sfarsitului iminent, in timp ce pentru altii aceeasi lume este un loc pasnic, o lume de miracole si mistere, un popas catre o alta lume mai buna, sau un pelerinaj in centrul fiintei.

Tu cu ce ochi privesti lumea?

Sindromul perfectionismului sau drumul spre iad e pavat cu bune intentii

Traim intr-o societate in care cerinta de baza daca vrei sa traiesti la un nivel calitativ al vietii este sa fii performant, sa fii eficient, sa fii functional din punct de vedere social in orice moment, cu alte cuvinte sa fii pilotul automat tot timpul. Daca nu esti indeajuns de bun si nu esti la maxim exploatat de catre firma sau compania la care lucrezi, sau oriunde iti faci activitatea atunci esti oricand inlocuibil. Uneori chiar ti se spune ca e coada la usa dupa postul tau asa ca este recomandabil sa-ti dai demisia decat sa fii destituit.

Cei mai multi oameni intreprind prea putine actiuni constiente pentru a-si dirija starile. Se trezesc din somn prost dispusi sau se trezesc plini de energie. Se simt bine, au o stare buna totul e frumos, oamenii le plac, viata merita traita, etc. Au o stare proasta toata lumea are ceva cu ei, nimic nu le iese, totul e impotiva lor. In general intorsaturile bune ii inalta si cele rele ii darama.

Din fire zice-se că-s patriot, infuzat cu sentimentul glorios trasmis de tătuca care a servit armata romîna de mai bine de 30 ani. Însă meditînd la soarta românului de „căpitan de plai” în spaţiul carpato-danubiano-pontic, cu o limba latino-slavă ,cu o mentalitate de tip balcanic şi manifestînd o adîncă compatimire de sine şi adorabilă lamentare, încerc să mă lămuresc şi eu aidoma lui Cărtărescu dacă e bine sau nu că m-am năcut în astă ţară. Cu o istorie veche şi zbuciumată, oscilînd între eroism şi laşitate, românul a răzbit împotriva tuturor vicisitudinilor.