Unde este partea umana a barbatului?
Nu de mult timp citesc la o carte destul de interesanta,de care am auzit chiar aici pe site(Daca barbatii ar vorbi),si am gasit acolo destule detalii despre modul de gandire si reactie al barbatului si despre diferenta dintre sexe,diferenta care pare a fi destul de mare la un moment dat.Autorul explica cum ajunge viitorul barbat sa-si reprime sentimente doar fiindca acestea ar fi manifestari excusiv de natura "feminina",adica in mentalitatea oamenilor din totdeauna un barbat nu trebuie sa planga,sa empatizeze,sa simta afectiune si asta doar fiindca e barbat si "nu e barbatesc".Copilul de sex masculin este "indoctrinat" cu sfaturi de genul: "nu mai plange ca o fata","esti sentimental ca o muiere" si altele...De ce se crede ca astfel de sentimente si manifestari ale noastre,oamenilor ar fi exclusiv feminine? Parerea mea este ca mentalitatea este gresita,depasita,ca nu e mare diferenta intre barbati si femei,ca sentimentele sunt UMANE,nu feminine si chiar asta face diferenta intre "a fi om" si "a fi animal" si ar trebui sa avem grija cum ne comportam si cum ne educam copiii ,in asa fel incat sa nu uitam de partea umana:nu uita sa fi OM si sa ajuti un animal ranit,nu uita sa fi OM si sa gandesti pe cine ranesti inainte de a-ti manifesta agresiunea,nu uita sa fi OM si sa-ti arati iubirea fata de persoanele care nutresc aceleasi sentimente;nu conteaza daca esti barbat sau femeie,NU UITA SA FI OM !
Si spun toate acestea fiindca sunt mama de baiat si zau ca nu vreau ca fiul meu sa fie inuman!
Trackback URL for this post:
- Add new comment
- 552 reads







Nicole, nu cred ca aceasta
Nicole, nu cred ca aceasta carte subliniaza faptul ca barbatii nu sunt "oameni"
...dimpotriva. Ea vine tocmai sa confirme ca sensibilitatea, empatia, iubirea, emotiile, lacrimile sunt elemente comune femeilor si barbatilor, doar ca le exteriorizam diferit.
Barbatii au un alt mod de exprimare a trairilor emotionale. Din pacate noi femeile pierdem din vedere acest fapt si ii catalogam drept insensibili (inumani). Pretindem sa ni se ofere dragoste, afectiune dar uitam sa fim dragute, uitam cum sa le cerem. Daca nu le primim suntem frustrate, inversunate si incepem sa-i catalogam sau mai rau sa le vanam fiecare greseala pentru a avea un motiv serios sa-i uram.
Daca primim afectiune in doza "mare"
la inceput ne simtim flatate, apoi credem ca ni se cuvine (si nu mai aratam apreciere), pentru ca mai apoi sa-i catalogam (din nou) ca fiind slabi, vurnelabili. Si atunci incercam din nou sa gasim un barbat "real" puternic, unul care sa ne respinga
pentru a-l putea cuceri si mai apoi pretinde de la el afectiune.
Barbatii nu sunt inumani, iar noi ca "mame" nu putem sa ii modelam asa cum vrem pentru ca odata "plecti din cuib" ei sunt preluati si educati de societate, dupa normele ei de moralitate si comportament social.
Si barbatii au partea lor de vina dar si noi. Pentru ca ne pastram sensibilitatea dar ne pierdem capacitatea de a privi intuitiv omul de langa noi si de a intelege ceea ce simte. Nu mai gandim/simtim ca o "mama" ci ca o "prietena/iubita/sotie".
re: Barbatii nu sunt inumani
citind comentariul tau mi-a parut rau ca inca nu am implementat inca o solutie de evaluat comentariile, eu l-as fi evaluat cu maximum de punctaj.
Fain
Deci ai citit cartea
Foarte fain comentariul tau. La mai multe!
de catre cine e scrisa carte?
de catre cine e scrisa carte?
re de catre cine e scrisa
alon gratch