Am 33 de ani,sunt mama a 2 copii, de 8 ani, respectiv 6 luni. Sunt casatorita de 10 ani,ne cunoastem cu sotul de 16 ani. Problemele au aparut cand s-a nascut primul copil.
Sotul a devenit violent, agresiv,vulgar. M-a ranit atat fizic,cat si psihic. Vroiam sa-l las, dar ma implorat sa-i mai dau o sansa de dragul copilului.
Eu am avut 4 ani cand mi-a murit tatal, asa ca m-am razgindit,ne-am impacat, Lucrurile incepeau sa devina la normal. Nu mi-a mai batut, nu mi-a rupt piciorul ca inainte,si dupa 7 ani jumate ne-am decis sa mai facem un copil. De cand s-a nascut fiul meu iarasi au inceput bataile,imi vorbeste urat in fata copiilor, tipa, urla, chiar si cand cel mic este cu mine. Iar eu nu stiu daca mai rezist.
Nu stiu de ce isi indreapta furia catre mine. Cu altii vorbeste frumos, e atent. De cand s-a nascut baietelul si cu fiica nostra vorbeste urat. Va rog spuneti-mi ce ar trebui sa fac? Cum as putea sa ajung la sufletul lui?
Nu reusesc nici cu dragostea, nici cu furia. Nu mai stiu ce sa fac.
Buna ziua,
Din cele relatate reiese ca sotul nu-si indreapta furia doar asupra dumneavoastra care, adult fiind, aveti capacitatea de a decide daca sa acceptati sau nu astfel de comportamente, ci si asupra copiilor care sunt expusi reactiilor sale agresive si, implicit, unei atmosfere tensionate in casa.
Multe mame aflate in situatia dumneavoastra prefera sa reziste si sa suporte in continuare calvarul din casnicie, motivandu-si alegerea prin dorinta de a nu-si priva copiii de prezenta si influenta tatalui in viata lor. Uneori, o astfel de decizie este motivata chiar de experienta personala a mamei, care proiecteaza asupra copiilor sentimentele ei legate de pierderea propriului tata. Insa rareori situatiile sunt similare si comparabile. De regula, astfel de rationamente sunt rodul unui sir intreg de distorsionari cognitive de care persoana in cauza nu este constienta.
Situatia in care va aflati este una dificila, insa solutia este simpla si puteti porni in cautarea ei afland raspunsul la intrebarea: El doreste sa se schimbe? Daca raspunsul va fi afirmativ, cautati impreuna un terapeut de familie si programati-va chiar atunci.
Insa daca dumneavoastra sunteti cea care doreste ca el sa se schimbe, trebuie sa stiti ca oricat de mult v-ati dori acest lucru, oricate eforturi ati face dumneavoastra si copiii, nu se va intampla fara aportul sau asumat. Si in acest caz, tot spre un cabinet de psihoterapie va indrum pentru a va reorganiza resursele de care dispuneti, astfel incat sa aplicati alte solutii decat cele folosite pana in prezent.
Curaj! Succesul il va urma indeaproape...
Simina Munteanu
psiholog clinician
maria
Ce sa fac in situatia in care de 10 ani imi foloseste trupul ca pe o ghena de gunoi si de fiecare data este tot mai rau , acum sambata de exemplu , imi este rusine sa povestesc nu am potut sa ma abtin si mi-am facut nevoile fiziologice asa cum face o vaca pentru ca nu am mai putut sa ma controlez .Oare exista femei care practica astfel de relatii sexuale de barbatii vor sa faca asa si cu nevestele lor ?Sa introduc actiune de divort nu am bani , sa ma duc la politie , nu-l va da afara din casa mea , daca ramane mi-e teama ca o sa ajung in pamant . Ce pot sa fac daca nu am nici un sprijin , nu este de vorbit cu el , iar mama lui nu stiu cum si cu ce valori si-a crescut copii .Va rog spuneti-mi ce sa fac , cum sa ies din astfel de situatie , mi-e teama sa nu patesc ceva la noapte , pentru ca a iesit iar cu prietenii ca si vinerea trecuta si atunci am fost chinuita de la ora 5 la 8 dimineata intruna .Va rog sa-mi spuneti.
Nu sunt jurist dar, din ce
Nu sunt jurist dar, din ce cunosc eu, soţul tău poate primi interdicţie să se apropie de tine, chiar dacă casa este "pe numele lui"...Este nevoie doar de o plângere la secţia de poliţie de care aparţii cu domiciliul.
Apoi, mă gândesc că nimic nu te poate împiedica realmente să pleci de acolo...Dacă nu faci asta, înseamnă că resursele tale sunt limitate, însemnă că, mai degrabă, ai nevoie de sprijin concret. Din ce cunosc eu, prin majoritatea oraşelor există spaţii destinate exclusiv femeilor abuzate de soţi împreună cu copiii acesteia...Dacă nu există aşa ceva, cu siguranţă la primăria localităţii tale există un serviciu de asistenţă socială şi autoritate tutelară. Acolo, poţi cere ajutor şi îndrumare...
Succes.
Ce sa fac cu un sot violent?
Am fost in situatia ta .
Cu greu am gasit iesirea , plus ca toata lumea ma vroia in acelasi loc si toti incercau sa ma tina legata in aceleasi relatii .
Divorteaza , schimba mediul , prietenii , serviciul . Cere ajutorul unui psiholog si , Doamne ajuta ! , poate veti invata sa aveti relatii armonioase si sa va respectati pe voi ca fiinte umane .
Sunt rea ( poate! ) , dar un astfel de om nu merita atata efort ! Mai ales ca detine o pozitie de forta la care nu vrea sa renunte ( doar n-o fi prost ! sa sufere toata familia lui , ca lui ii e bine ! )
Si nu-l mai lasa sa va manipuleze .
Si inca un element pe care eu nu l-am stiut la timpul potrivit . Scoate-ti acte din care sa rezulte ca este violent si sentinta de divort sa fie motivata pe acte de violenta , altfel vor mai urma doi- trei ani de procese .
Nu as avea cum sa va spun sa
Nu as avea cum sa va spun sa il parasiti,chiar daca primul lucru care imi e in minte asta e.Dar nu inteleg situatia,sau o o inteleg din punctul meu de vedere,dar mai am parerea unui copil-fiind vb de mine aici- care a trait avand un tata alcoolic si poate alcolismul nu era cea mai mare problem dar cea ce am indurat din cauza lui ca era violent mi-a facut viata un chin.Faptul ca il puca cateoda,chiar daca nu era beat sa se certe cu maqma sa deie in ea,apoi daca noi ca copii interveneam ne batea si ii zicea mamei mele ca ea ne-a invatat sa ii raspundem lui-ca din punctul lui de vedere trebuia sa il lasam sa faca ce vroia din noi.Apoi erau nopti can stiam ca vine acasa si stiam ca va cauta scandal in care imi ziceam "doamne ajuta" sa treaca si ziua de azi,sau sa mor sa nu il mai vad sau sa nu mai trebuiasca sa trec prin asa ceva.
Poate in cazul tau nu e vb de asa ceva dar iti zic ca certurile,bataile de care ai tu parte afecteaza copiii foarte mult,si nu ii afecteaza pe termen scurt ci pe termen lung poate chiar pe intreaga lor viata.Cel putin pe mine ma afectat,imi doream mereu sa mor eu sau macar tatal meu.Poate eram rea dar eram distrusa imi era frica de el,plangeam mereu.Asta mi-a afectat copilaria,relatiile cu ceilalti,faptul ca cateodata eram vanata si trebuia sa merg la scoala.Era foarte greu.E dificl sa treci prin astfel de evenimente. Poti inceca sa vb cu el,sa ii impui sa faca o alegere,daca va continua asa sa il pui cumva intre ciocan si nicovala,sa stie ca daca se va mai repeta acest lucru il vei parasi.trebuie sa stie ca vb serios si ca daca vrea sa ii fiti alaturi sa mearga la terapie,impreuna cu tine ....ceva va trebui sa se schimbe in viata voastra.Pentru ca sunt si copii implicati si sufera,apoi pe moment cel mai tare suferi tu......E dificil sa faci o alegere dar la uin momendatva trebui.Si faptul ca vei ramane langa sotul tau si vei accepta va fi o alegere,o alegere care in viitor va trebui sa ti-o asumi.Sunt sanse ca pe viitor cand copilasi vor creste sa te invinovateasca,si chiar daca nu e vina ta si nu a fost un copil asa vede.Acum vb din punctul meu de vedere.
Mama mea a fost in aceeasi
Mama mea a fost in aceeasi situatie, tata e alcoolic si devine extrem de agresiv cand bea. O batea in fiecare seara si m-a batut si pe mine cand aveam 5 ani. Noi am avut norocul ca el a plecat in America si fratele mai mic nu mai tine minte cine stie ce. Am pastrat legatura cu el dar nu s-a schimbat, desi stie cat rau ne-a facut. Cand am fost in vizita la el acum 3 ani si acum 2 ani la fel a facut. Nu pot sa dau un sfat pentru ca stiu cat de dificila e situatia, va spun doar, din perspectiva copilului cu un astfel de tata, ca este extrem de daunator. Dumneavoastra ca mama probabil ca veti putea suporta comportamentul lui, de dragul copiilor. Daca il iubiti mai incercati, poate se amelioreaza situatia..Eu acum am aproape 24 de ani si inca se resimt efectele unui astfel de mediu. Sincer ar fi fost mai bine fara el. Si mamei i-ar fi fost mai bine, ca asa, acum e si ea afectata, a trait atatia ani cu spaima de a nu pati noi ceva, a ajuns si in spital de ce batai lua. Ne stiau vecinii, ne-am pierdut toti prietenii de familie. Si culmea e ca tata isi da seama, si intr-un fel ii pare rau, dar nu se poate schimba. Daca sotul dv face asa fara alcool, nu stiu ce sa zic, poate are o sansa mai mare de a-si reveni. Va urez succes mult, rabdare, si tarie. Si e foarte important sa aveti prieteni sau pe cineva apropiat care sa va sustina in perioada asta.
Post new comment