Buna. Ma numesc Cristina, am 24 de ani si sunt casatorita de 6 luni. Din cauza faptului ca am pierdut o sarcina acum cateva luni, involuntar m-am schimbat. Am trait o experienta foarte urata la spital (as putea spune ca mi s-a facut chiuretajul aproape pe viu si nu numai asta). Imi doream acest copil, si sotul meu la fel dar asa a dat Dumnezeu sa fie.

Acum nu pot sa mai am aceeasi relatie cu sotul, in pat lucrurile nu se mai sunt la fel. eu m-am schimbat, nu mai sunt la fel. daca inainte ma iubeam cu sotul meu oricand si oriunde....acum se intampla foarte rar, iar cand se intampla nu am in fata ochilor decat imaginile traite in spital si in loc sa simt placera, simt ca imi explodeaza inima in piept de durere...si nu de o durere fizica, nu provocata de actul sexual.

Comportamentul, repulsia care o am in a face dragoste l-a impins pe sot sa gaseasca placeri la saloanele de masaj erotic. ma doare sufletul si nu stiu ce sa fac. imi este frica ca am sa il pierd. imi este frica de ce devin eu, fata de ceea ce eram. ceea ce a facut el ma face sa ma simt un nimic. nu ma mai simt femeie, nu ma mai simt frumoasa, cum sa il incit daca eu nu ma simt frumoasa. peste acest lucru am inceput sa ne certam si din alte motive, chiar si banale.

Astept sfaturi de la voi. cu ce lucruri sa incep ?

Pot doar sa-mi imaginez ce simti acum...durere..frica..gol..dezamagire..

Inteleg ca exista presiuni din multe directii: din exterior (nevoile sotului tau), din interior (nevoile tale..dorinta de a merge mai departe, de a integra cumva pierderea pe care ai suferit-o in viata ta..). Sunt multe, si ma bucur ca realizezi ca nu le poti face pe toate in acelasi timp..

Cred ca acum esti intr-o stare intermediara..intre cine erai inainte, si cine vei deveni...poate iti este frica ca vei ramane in aceasta stare si e normal sa simti asta... cumva insa, te vei transforma, si nu vei mai fi nici cum erai inainte, nici cum esti acum...dar vei fi mereu femeie

Si tu, si sotul tau ati trecut printr-o pierdere, dar fiecare traiti si va impacati cu aceasta pierdere altfel..respectati-va diferentele si alegerile.

Ce a facut sotul tau nu inseamna neaparat ca nu te mai iubeste, sau ca nu te mai considera atragatoare..poate e doar modul lui de a-ti acorda timpul, spatiul de care ai nevoie..poate a interpretat respingerea ta ca pe un semn, ca nu esti inca pregatita..

Nu cred ca poti sa stii cat timp iti va trebui..dar ar fi bine sa iti permiti sa treci prin aceasta tranzitie in ritmul tau natural..incearca sa nu lasi pe nimeni sa te forteze
Sa iti permiti sa iti manifesti durerea pe care inca o simti asa cum vrei tu (plangand..vorbind despre ea..)

Sa iti permiti in continuare sa ceri ajutor, suport de la sotul tau, familie, prieteni, de la un psihoterapeut, un preot..

Alexandra Ghiran
psiholog

Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran