fost odata ca niciodata, intr-un catun infrunzit de munte, un om care era si nu era, un om multumit si nemultumit, un om la care zilele veneau asa cum treceau, un om ca toti oamenii ce isi ducea traiul in limitele pe care si-le stabilise. Avea o casa nici mare nici mica, o sotie nici frumoasa nici urata, un loc de munca nici greu nici usor, o viata nici rea nici buna.

fost odata ca niciodata, caci daca nu ar fi nu v-as mai povesti, un om caruia lumea ii vorbea, insa pe care semenii lui nu prea il intelegeau. Cand omul iesea din casa tot ceea ce se gasea in jur ii spunea ceva. Pasarile ii ciripeau despre zilele lor incarcate, vantul ii aducea vesti de peste mari si tari, lumina ii bucura privirea pictandu-i cele mai minunate tablouri pe cladiri, pe strazi, pe cer.

fost odata ca niciodata o mama arici care in perioada de inflorire a dat nastere la mai multi puiuti de arici. In zona in care isi ducea traiul viata era dificila, iar hrana se procura cu greutate. Astfel ca mama arici trebuia sa plece dis-de-dimineata pentru a aduce mancare familiei ei, iar puiutii de arici ramaneau singuri in vizuina pana ce ea se intorcea.
Intr-una din zile cand puiutii erau singuri, unul dintre ei mai nazdravan si fara stare, tot topaind si jucandu-se s-a rostogolit din vizuina si a ajuns singur in mijlocul padurii.

n vremuri nu de mult apuse, intr-o casa incolora de tara se nascu, dintr-un tata soarece si o mama soricioaica, un soricel mititel si dragutel. Familia soriceasca fu peste poate de fericita cand soricelul isi facu aparitia pe lume, caci acum puteau spune cu mandrie ca sunt o familie multumita.

In casa incolora de campie arida viata era grea.

fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi nu s-ar mai povesti, un argat aflat la inceputul calatoriei sale prin viata. Ucenicia terminata argatul se puse sa isi caute, asa cum fusese invatat ca trebuie sa faca, un partener alaturi de care sa munceasca, cu care sa isi impartaseasca drumurile la camp, alaturi de care sa isi construiasca o gospodarie.

fost odata ca niciodata, că dacă nu ar fi nu s-ar povesti, o sămânţă de floare-curcubeu pe care o entitate darnică o făcu cadou unei doamne. Cum doamna iubea florile mai presus de orice, se bucură nespus când primi cadou sămânţa, simţindu-se extrem de norocoasă, căci florile-curcubeu, cu coloritul lor extrem de luminos, cu petalele lor cărnoase şi cu parfumul lor duios, erau nişte flori foarte rare pe care doar unii iubitori privilegiaţi le primeau în dar. Căci nu exista altă modalitate de a avea o floare-curcubeu decât aceea de a deveni demn să o primeşti în dar.

fost odata ca niciodata, pe verzi meleaguri mioritice, o oita mititica care desi facea parte dintr-o turma mare si unita, cel mai adesea isi petrecea timpul intr-un patratel al ei de iarba preocupandu-se doar de ceea ce ii placea. Zilele oitei erau minunat de luminoase si linistite, nu avea nori de responsabilitati si ganduri de marire, iar aceasta stare de fapt era cea naturala, considera oita.

trait demult, pe vremea cand oamenii de pe meleagurile Traciei se inchinau mai multor zei, un artist desavarsit ce confectiona mici minuni.

Si intr-o zi, artistul acesta a mesterit o colivie si un fluier. Colivia, din aur toata nu isi gasea asemanare printre lucrurile pamantesti, caci era nespus de frumoasa.

fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi nu as mai povesti, un alergator de cursa lunga ce facea, inca de pe vremea cand era el mititel, ceea ce fac toti alergatorii prin insasi natura lor, si anume, alerga.

Atunci cand de obicei copiii fac primii pasi in viata, el a alergat prima lui cursa contra cronometru.

fost odata ca niciodata un pui de elefant care, imediat dupa ce a aparut pe lume, a fost luat de langa mama lui si vandut unui maestru de circ. Circarii s-au bucurat nespus cand au vazut elefantelul, caci era exceptional de frumos, si au avut grija de el sa nu se imbolnaveasca fara grija materna care ii era atat de necesara in aceasta perioada.