fost odata ca niciodata, o fetita care isi dorea mai mult ca orice pe lumeaiba o catelusa. Isi ruga mama, isi ruga tatal, isi ruga toate rudele, pana cand intr-o zi cand parint ei se convinsesera caera doar un moft, facura cadou o catelusa, un pui mic de cocker spaniel. Catelusa era cat se poate de frumoasa, iar fetita se bucura nespus casfarsit primise darul atat de dorit.

A fost odata ca niciodata, intr-un oras mareaglomerat, un lot de pamant inghesuit intre doua cladiri inalteimpunatoare. Acest lot de pamant a fost cumparat de un cuplu nou format, un domno doamna, decisiisi construiasca acolo casa viselorcareisi petreaca viata minunata impreuna.foarte scurta vreme pe lotul dintre cladiri aparu o casa cochetaluminoasa.

A fost odata ca niciodata intr-un catun mititel de campie o familie de mestesugari. Familia era compusa din mama, tata si trei copii, toti baieti si toti descurcareti. Ca un facut, ca un dar de la Dumnezeu, femeia, desi se apropia de saizeci de ani, ramase din nou insarcinata.

Au dezbatut mult cu totii ce sa faca, daca sa mai aduca pe lume o fiinta acum cand viata mai avea putin si intra in amurg.

Isi avea casuta, pe vremuri, intr-un luminis verdeparfumat o libelula albastruie. Libelula isi traia zilele asa cum o fac toate insectele harnice din padure.
Se trezea dimineata, se pregatea pentru o zi de alergatura, iar apoi bine dispusacantatoare pleca din casutacolorata caisi asigure traiul sau confortabil de libelula.

Toate zilele libelulei erau luminoaseoptimiste, iar ea se bucura de rutina securizanta pe care si-o construise.

Traia, odata ca niciodata, intr-un sat aflatpadurile verzi ale unui munte nenumit, un pitic, mic, mic, mic. Piticul traia intr-o casuta din lemn stacojiu,marginea satului locuit de multi alti pitici,fel de mici cael. Populatia de pitici era una veselazumzaitoare, cat era ziua de lunga puteai auzi pe pitici bocanind prin padure dupa lemne, construind diferite masinar care de care mai ciudate, strigandu-se un pe altiicantand rasunator.

fost odata ca niciodata, undeva departelume, un popor ce traia pe o campie intinsabaza unui munte.

Poporul isi ridicase asezarea pe intreaga campie, inconjurand muntele din toate partile,asa fel incat muntele parea un monument urias ridicatcentrul campiei acoperita de caseogoare.

A fost odata...in Univers, o persoana care a facut inima, i-a dat viata, multa puterelumina. A facut un diamant viua vrutdea fiecaruia dintre noi, cate o bucata din acea nestemata infinitaiubire, daruirebunatate.

Pentru Teodora

Demult, demult a existatmijlocul unei paduri verziindepartate o imparatie intinsabogata. Insaciuda bogatiei sale oamen din acea imparatieerau foarte multumitinu considerau ca au traiul pe care il merita. Imparatia era condusa de un imparat destoinico imparateasa blanda, dar orice ar fi facut acestia supus lorerau multumiti. Din familia imperiala mai facea parteo mica printesa, care de cum a inceputvorbeascasa invete a uimit pe toata lumeamintea luminata pe care o avea. Printesadoar mostenise destoinicia tatalui saublandetea mamei sale, dar erade o frumusete extraordinara.

fost odata ca niciodata, intr-un catun infrunzit de munte, un om care eranu era, un om multumitnemultumit, un omcare zilele veneau asa cum treceau, un om ca toti oamen ce isi ducea traiullimitele pe care si-le stabilise. Avea o casa nici mare nici mica, o sotie nici frumoasa nici urata, un loc de munca nici greu nici usor, o viata nici rea nici buna.

fost odata ca niciodata, caci dacaar fiv-as mai povesti, un om caruia lumea vorbea, insa pe care semen luiprea il intelegeau. Cand omul iesea din casa tot ceea ce se gaseajur spunea ceva. Pasarile ciripeau despre zilele lor incarcate, vantul aducea vesti de peste maritari, lumina bucura privirea pictandu-i cele mai minunate tablouri pe cladiri, pe strazi, pe cer.